Am venit pe lume în 28 iulie 2000, zi cu o însemnătate aparte care mă definește ca un adevărat supraviețuitor ce nu se mulțumește să treacă cu bine peste o furtună, ci dorește să o și învingă.
Am crescut în Copalnic Mănăștur, zona Chioarului, într-o familie iubitoare de folclor și sunt mândră că am moștenit acest talent de la bunicul meu, care a păstrat folclorul si tradiția satului românesc în sufletul său, știind foarte bine cu arcușul și cetera să facă munca și viața țăranului mai ușoară. Am pornit pe drumul cântecului la vârsta de la 7 ani, purtându-l în suflet ca pe o binecuvântare. Am urmat cursurile de canto la Palatul Copiilor din Baia Mare, unde sub îndrumarea dragei mele profesoare, Diaconu Adriana, am învățat ce înseamnă muzica. Am activat in grupul “Glas de clopoței” cu care am colindat lumea în lung și în lat, participând la numeroase festivaluri si concursuri, dintre care aș vrea sa amintesc Trofeul festivalului din „Lidio di Jesolo”, Italia. Am fost elevă a Liceului de Arte din Baia Mare, unde am studiat chitară și pian și am avut bucuria să întâlnesc oameni minunați care și-au pus amprenta și mi-au călăuzit pașii pe drumul cântecului popular, dorind să-i mulțumesc pe acesta cale și doamnei profesoare Bob Zăiceanu Mihaela.
În anul 2018 am absolvit Școala populară de Arte ”Liviu Borlan” din Baia Mare, secția canto popular, sub îndrumarea doamnei profesoare Diana Cîrlig, care m-a făcut să deprind dragostea de cântec popular, punând piatra de temelie pe drumul folclorului. Am avut onoarea de a fi colaboarator al Ansamblului Folcloric National Transilvania din Baia Mare, precum și a Orchestrei Fisculașului.
Cel mai însemnat premiu pentru mine a fost Trofeul Festivalului ”Emil Gavriș” în anul 2016. Păstrez acea emoție trăită acolo până astăzi, ca pe ceva sfânt și minunat, un moment când
l-am simțit pe Dumnezeu atât de aproape de mine și care m-a făcut să îmi doresc să înmulțesc acest talant și să cânt cu sufletul! Am înteles atunci că totul se întamplă cu un motiv, că visele devin realitate prin muncă și sacrificii, că în viață apare de multe ori neprevăzutul, care uneori ne deschide noi orizonturi și aduce lângă noi oameni deosebiți de la care învățăm să nu renunțăm atunci când totul pare imposibil și să ne bucurăm de lucruri mărunte!